„Nouă persoane ajung într-un centru de relaxare izolat, unele dintre ele pentru că vor să slăbească, unele ca să-și schimbe stilul de viață, altele din motive pe care nu le pot recunoaște nici chiar față de ele însele. Însă niciunul dintre oaspeți nu-și imaginează ce vor însemna cele zece zile de lux, meditație și consiliere pentru care au plătit.
Scriitoarea Frances Weltry vine la Tranquillum House în căutare de leacuri pentru o durere de spate, o inimă frântă și o tăietură sâcâitoare la deget. O intrigă ceilalți oaspeți, însă charismatica directoare a centrului este cea care îi trezește cel mai tare curiozitatea.
Ar putea deține ea răspunsurile pe care Frances nici măcar nu știe că le caută? Ar trebui să lase deoparte îndoielile și să se bucure de Tranquillum House sau ar trebui să fugă cât mai poate.”
„Uneori viața ta se schimbă atât de încet și imperceptibil, încât nici nu observi, până într-o zi când te trezești și te gândești: Cum am ajuns aici? Dar alteori viața se schimbă într-o clipită, printr-o fulgerătoare întorsătură fericită sau nefericită, cu consecințe absolut minunate sau tragice. Câștigi la loterie. Pășești pe o trecere de pietoni într-un moment nepotrivit. Primești un telefon de la o fostă iubire exact la momentul oportun. Și brusc, viața ta ia un viraj puternic într-o cu totul altă direcție.”
Sunt momente în viață când… îți dorești să apeși butonul de resetare al vieții tale, când nu te mai regăsești în ceea ce faci sau nu-ți mai place cine ai devenit, când cauți un sens nou sau îți dorești să faci pace cu trecutul, când vrei să îți scoți din suflet ceea ce te face să te simți captiv în viața ta și să înveți să mergi mai departe. În astfel de momente căutăm de obicei ajutorul sub diverse forme, deși puterea de a face o schimbare și de a porni pe un drum diferit e în noi, m-am convins de asta, doar că uneori avem nevoie să fim cumva împinși de la spate și duși până la limita aia când vedem dintr-o dată totul cu alți ochi.
Asta fac și personajele din această carte. Caută butonul de reset, își doresc o schimbare, vor să se regăsească, să redevină ei înșiși sau cea mai bună versiune a lor. Frances, o autoare de romane de dragoste care e pe punctul de a-și încheia cariera și este dezamăgită de ea însăși după ce a fost escrocată sentimental pe internet; Tony, un fost fotbalist renumit cu cariera încheiată, care își caută o nouă identitate; Ben și Jessica, un tânăr cuplu căsătorit care încearcă să se regăsească la jumătatea drumului; Carmel, o femeie divorțată cu patru copii, care nu știe să fie altcineva în afară „mami„, dar care își dorește cu disperare să fie în armonie cu ea însăși; Lars, genul de bărbat care frecventează stațiunile balneare pentru a se „reseta” din când în când și familia Marconi, formată din Napoleon, Heather și Zoe, care vin la Casa Tranquillum pentru a învăța cum să accepte moartea geamănului lui Zoe, și să meargă mai departe.
Dar Casa Tranquillum este departe de a fi locul la care se așteptau cei nouă oaspeți. Directoarea, Masha Dmitrievici, este un personaj extrem de misterios și controversat, care își folosește oaspeții într-un experiment, dar fără consimțământul lor. Am prins greu „ideea” cărții. Nu înțelegeam încotro mă duce autoarea și ce are de gând de fapt. A fost o „călătorie” cel puțin bizară și uneori parcă nu m-a convins. Dar am înțeles în final ce a vrut să sublinieze Moriarty. Abia atunci când ajungem în situații limită ne dăm seama că vrem mai mult – de la viață, de la noi, că am fi dispuși să facem orice ca să mai tragem în piept o gură de viață, că de fapt nu avem nevoie de nimeni să ne spună că suntem puternici sau că putem fi. Și, de asemenea, tot avansând cu povestea mi-am dat seama cât de ușor suntem de manipulat atunci când ni se spune exact ceea ce vrem să auzim și totodată cât de ușor pot deveni prieteni niște străini atunci când au un scop comun. Acela de a iubi viața și de a trăi cu adevărat.
Am fost dezamăgită într-o oarecare măsură de carte. Mi-am dorit-o foarte mult, dar a fost diferită de ceea ce așteptam. Nu prea îmi place când se întâmplă asta, însă e ceva ce am apreciat totuși la ea – personajele, tipologia lor. A fost foarte ușor să regăsesc în ei câte ceva din mine sau din oamenii din jurul meu, apropiați sau nu. Trăirile lor, temerile, bucuriile, tristețile, întrebările existențiale, căutările. Au fost aproape palpabile. Ei mi-au plăcut mult.
Nouă străini a apărut la editura Trei, în colecția Fiction Connection și îl găsiți pe Libris.ro.
Ah, iar dacă povestea asta nu vă convinge, puteți încerca alte romane de-ale autoarei, cum ar fi Secretul soțului, Marile minciuni nevinovate sau Când vina ne desparte. Liane Moriarty își alege teme bine ancorate în realitate și creează tipologii de personaje foarte interesante. 
Rating Goodreads – 3/5 
Iustina Dinulescu