„Un roman emoționant despre iubire, maternitate, pierdere și noi începuturi, „Dincolo de stele” ne amintește că acolo unde există viață, există speranță, și unde există iubire, există iertare. O poveste plină de forță care demonstrează, o dată în plus, de ce Kristin Hannah este una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane.
Tully Hart a avut întotdeauna visuri mărețe, fiind, în același timp, bântuită de amintirile unui trecut dureros. Crede că poate depăși orice, până când cea mai bună prietenă a sa, Kate Ryan, moare. Tully încearcă să îndeplinească promisiunea pe care i-a făcut-o lui Kate când aceasta era pe patul de moarte-să le fie alături copiilor lui Kate-, dar nu știe nimic despre familie, despre maternitate sau despre cum să ai grijă de alții.
Marah Ryan are șaisprezece ani și este distrusă de durere la moartea mamei sale. Tatăl ei, Johnny, se străduiește să țină familia unită, dar pentru Marah, nimic și nimeni nu pare să conteze… până când se îndrăgostește de un tânăr care o face să zâmbească din nou și o poartă în lumea lui plină de pericole.
Dorothy Hart se află în miezul trecutului tragic al lui Tully. A părăsit-o în mod repetat pe fiica ei pe când era copilă, dar acum se întoarce, într-un moment în care Tully se simte complet singură. În cele din urmă, Dorothy trebuie să se confrunte cu un adevăr dureros: numai prin dezvăluirea secretelor trecutului său poate speră să devină mama de care fiica ei are nevoie.”
„Nedespărțitele Tully și Kate. Cele mai bune prietene de-a pururi.”
Dacă în Aleea cu licurici am parcurs 30 de ani de prietenie, care s-au sfârșit într-o mare de lacrimi din cauza morții lui Kate, continuarea poveștii – Dincolo de stele – ne trece prin 4 ani de luptă cu durerea acestei pierderi. După 4 ani de la moartea lui Kate, niciunul dintre oamenii care au iubit-o nespus nu a știut cum să gestioneze absența ei.
Tully e precum o barcă în derivă. Nu reușește să se mai regăsească pe sine însăși după moartea prietenei sale. Tully fără Kate nu e Tully pe care o știm. Din dorința de a se apropia mai mult de cei pe care îi consideră singura ei familie face anumite lucruri care sunt interpretate exact invers, iar strădaniile ei adâncesc și mai mult prăpastia dintre ea și membrii familiei lui Kate. Singurătatea devine din ce în ce mai copleșitoare, iar Tully își găsește refugiul în somnifere și calmante. Hăul din viața ei o înghite cu totul și o împinge către acea limită de la care nu mai există cale de întoarcere. Suferința lui Tully a fost aproape palpabilă.
„Uneori o persoană te poate susține în viață, te poate sprijini să nu cazi, iar în lipsa acelui sprijin, te poți prăbuși în gol, indiferent cât de puternic ai fost cândva, indiferent cât de mult te străduiești să fii de neclintit.”
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
„Asta îți e prietena cea mai bună: o oglindă.”
Marah, fiica lui Kate e la rândul ei copleșită de vina tuturor cuvintelor urâte pe care i le-a spus mamei sale înainte ca aceasta să se îmbolnăvească și a celor pe care nu a mai apucat să i le spună. Deși nu-și dădea seama atunci când o avea, mama era centrul universului său. După ce o pierde, Marah este complet debusolată și deși Tully încearcă să o ajute, tânăra refuză cu încăpățânare să se lase ajutată. Se îndrăgostește de Paxton, un băiat pe care îl întâlnește la psiholog și care o atrage într-o lume periculoasă și alunecoasă. Machiată strident, vopsită la par cu roz aprins și dependentă de droguri, Marah strigă mut după ajutor, dar nu-l acceptă exact de la oamenii care o iubesc cu adevărat. Repercusiunile nu întârzie să apară. Ea face greșeală după greșeală, ia decizii din ce în ce mai proaste și se afundă tot mai mult în mocirlă.
„Există durere de care nu poți fugi, Marah. Probabil că acum știi asta. Unele dureri trebuie privite fățiș.”
În acest roman fiecare personaj își are de înfruntat demonii, de acceptat consecințele propriilor decizii, de reparat ce au stricat, de acceptat și de iertat greșeli. Fiecare are propria contribuție la tragedia generală și fiecare greșeală pavează drumul către aceasta. O surpriză a acestui roman a fost povestea lui Cloud, mama denaturată a lui Tully. Spre final, Dorothy își dezvăluie povestea vieții, care nu a fost deloc una frumoasă. Trecutul ei plin de tenebre a împiedicat-o să aibă o relație cu propria fiică, deși a iubit-o dintotdeauna. În Aleea cu licurici deși este un personaj care apare foarte rar, este acel personaj de la care pleacă totul. Tully e rezultatul respingerii mamei sale, a faptului că toată viața s-a simțit abandonată, neimportantă, neiubită. Mi-a fost imposibil să mă gândesc de ce s-ar purta o mamă astfel. Autoarea a decis să ne ofere răspuns la aceste întrebări cu care sunt sigură că am rămas cu toții la finalul Aleii cu licurici. Și după acestea parcă o putem privi altfel pe Cloud/Dorothy. Pentru că e ușor să judeci pe cineva având doar un punct de vedere. Atunci când poți privi lucrurile și din cealaltă perspectivă nu o mai faci cu atâta ușurință. Oamenii depășesc traumele în mod diferit, iar pentru unii viața chiar nu e ușoară deloc.
„Uneori, iei pur și simplu deciziile greșite și trebuie să trăiești cu ele. Poți doar să schimbi viitorul.”
Dincolo de stele este un roman din care răzbate durerea, drama, neputința. Uneori aproape că nu mai poți suporta atâta tristețe. Oamenii își revin greu după pierderile însemnate. În această poveste personajele au pierdut în același timp o prietenă, o soție, o mamă, o fiică. Și odată cu ea s-au pierdut pe ei înșiși. Aceasta este povestea regăsirii lor. A celor care trebuie să fie fără acea bucățică care îi făcea să se simtă întregi.
Romanul a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon și îl găsiți pe Libris.
Rating Goodreads: 4.5/5*
Iustina Dinulescu
Fragmente:
„Suferința e meschină, vine și pleacă mereu ca un oaspete nepoftit, pe care nu-l poți izgoni.”
„Nu ajută la nimic să ignori suferința sufletească. Ba dimpotrivă. Analiza era singura consolare. În loc sa te prefaci că nu ești conștient de o durere sufletească, e de preferat să pătrunzi în străfundurile ei, să te îneci în ea. Există pace în pierdere, frumusețe în moarte, libertate în regret.”