Frumoasă și aprigă, Sasenka este captivată de noua ideologie bolșevică și intră în jocul periculos al conspirației și seducției.
Douăzeci de ani mai târziu, e căsătorită cu un membru de seamă al partidului comunist și are doi copii. Însă idila interzisă cu un scriitor are consecințe devastatoare pentru familia sa.”
Despre Sasenka e greu de povestit, pentru că e o carte care ajunge acolo, într-un cotlon din inima ta și te emoționează peste măsură. Sasenka e un personaj în parte real, în parte fictiv care zugrăvește istoria unei prăbușiri umane și secretele bine păstrate ale unei țări care și în zilele noastre inspiră o oarecare teamă. Când spui Rusia și te gândești la comunism parcă te trece un fior. Dacă ai și câteva cunoștințe despre istoria țării și mai citești și Sasenka o să ți se facă frică de-a binelea. Cartea mi-a readus în suflet sentimentul acela acut de neputință și de revoltă, pe care l-am mai experimentat citind cărți despre Coreea de Nord sau despre anumite state islamice. Sentimentul acela îngrozitor că nu mai ai nici scăpare, nici speranță și că indiferent ce ai face oricum pierzi enorm.
Romanul este structurat în trei părți. În prima parte o cunoaștem pe Sasenka, o tânără rebelă, care nu se regăsește în generația ei și care vrea cu tot dinadinsul să facă parte din schimbare. Ea credea în bolșevism, credea în egalitate, credea în Lenin, în Stalin și în viziunile lor. Poate și din cauza familiei ciudate din care făcea parte, Sasenka a dorit să meargă pe alt drum. Tânăra a fost crescută de doica Lala, pentru că mama sa era o femeie mondenă și destrăbălată, care nu a manifestat niciodată interes pentru copila căreia i-a dat viață, iar tatăl său, deși își iubea fiica, era distant și rece. Mediul lipsit de iubire părintească în care a crescut Sasenka a determinat-o probabil să aleagă această cale-ca un fel de răzvrătire. Tot în această parte este vag creionată căderea Romanovilor și începutul comunismului.
În cea de-a doua parte cunoaștem o altă Sasenka. După 20 de ani, Sasenka este mai presus de orice, mamă. O mamă care își iubește enorm cei doi copii și care îi copleșește cu atenție și iubire. Dar pe lângă faptul că este mamă, ea este încă o femeie tânără, care se redescoperă pe sine alături de un alt bărbat decât soțul său. Întâmplarea nefericită face că datorită legăturilor și poziției pe care le avea în partid Vania, soțul Sasenkai, la petrecerea de 1 mai organizată de cei doi soți să-și facă apariția mai multe personaje neașteptate. În aceeași noapte, Sasenka interacționează cu cei doi oameni care îi vor schimba complet viața-cu Benia, bărbatul care îi devine amant și care o învață ce e iubirea și cu tovarășul Stalin în persoană, omul care deși inițial o simpatizează, îi va aduce sfârșitul.
Autorul a introdus în poveste numeroase personaje istorice reale, care pe mine personal m-au făcut să mă întreb la un moment dat cât la sută e real și cât e ficțiune. Că o paranteză, în nota autorului de la final este precizat faptul că deși personajul Sasenka și familia ei sunt fictive, poveștile lor sunt inspirate din fapte reale, din numeroasele povești ale unor oameni care au trăit și au suferit în acea perioadă îngrozitoare. Poliția secretă – NKVD – a lui Stalin a torturat și a ucis mii de oameni nevinovați. E greu de redat în cuvinte durerea pe care ți-o provoacă povestea Sasenkai. Tabloul zugrăvit de Montefiore este unul sumbru și întunecat.
În ultima parte se face un nou salt temporal, de această dată de 50 de ani, la scurt timp după căderea comunismului. Prin intermediul unor noi personaje mergem pe fir înapoi, în arhivele secrete ale lui Stalin, încercând să reconstituim ce s-a întâmplat cu Sasenka. Deznodământul este amar, căci realitatea și adevărul zbiară de după cortina ficțiunii.
Recomand din suflet această carte. Povestea Sasenkai este povestea miilor de oameni care au „dispărut” peste noapte în negura timpului, povestea miilor de familii care s-au destrămat în numele unor așa zise „crime împotriva partidului”. Sasenka este o poveste despre nedreptate și cruzime, căci scoate în evidență tot ce este mai urât la omenire. Suntem atât, atât de răi. Răul există în noi, iar puterea ne transformă uneori în niște monștrii.
Mulțumesc Libris pentru exemplarul oferit. Cartea poate fi comandată de aici.
P.S. Sasenka este prima parte din trilogia Moscova.
Fragmente:
„Într-o clipă era o mamă cu copiii ei, în clipa următoare nu mai era. O secundă putea să schimbe totul în viață, era ca și cum ai fi sărit dintr-un avion.”
„În acele vremuri zbuciumate prin care trecea Rusia, când până și cei mai cumsecade dintre oameni deveneau nemiloși sau indiferenți, existau și astfel de femei cu suflet bun precum Carolina. Erau rare, dar existau. Ele singure păstrau vie flacăra iubirii față de aproapele.”
„Dar să știi că arhivele astea sunt cu totul altfel. Acolo unde există asemenea suferință există un soi de sfințenie. Naziștii știau ca fac rau si au ascuns orice dovada; bolșevicii erau convinși ca fac bine si au păstrat orice dovada. Tu ești un istoric rus, un căutător al sufletelor pierdute, or in Rusia, spre deosebire de alte tari, adevărul nu este niciodată scris cu cerneala, ci cu sânge nevinovat. Arhivele astea la fel de sacre precum Golgota. Printre foșnetele seci ale hârtiei auzi plansete de copil, suieraturi de locomotiva, ecoul pașilor care coboară in beci, un singur foc al revolverului Nagant, care descarca cele șapte grame. Hârtia însăși miroase a sânge.”
Post-ul Sașenka, de Simon Sebag Montefiore apare prima dată în Momente in viata.