„Harry Bosch este detectiv particular în California. Nu-și face reclamă, nu are un birou și este foarte pretenţios atunci când își alege clienţii – își permite, deoarece are în spate o carieră de 30 de ani ca detectiv al poliţiei din Los Angeles. Acceptă, însă, o întâlnire cu unul dintre cei mai influenţi miliardari din sudul Californiei, un bărbat în vârstă, măcinat de un singur regret – marea lui iubire din tinereţe și soarta copilului născut din acea relaţie. Legăturile cu propria viaţă încep să iasă la iveală pentru Harry Bosch, care nu mai are liniște până când descoperă adevărul.”
Harry Bosch nu este un detectiv ca oricare altul. Este genul detectivului morocănos, care preferă să lucreze de unul singur, să încalce reguli și să sfideze orgolii, omul care caută umanul în mizeria umană și care nu se dă bătut până nu scoate adevărul la lumină oricât de hidos ar fi acesta. Harry Bosch este detectivul care te face să crezi, de fapt să speri că justiția, oricât de oarbă ar fi, uneori lucrează și în favoarea ta.
Romanul prezintă două cazuri la care lucrează detectivul-cazul oficial și cazul particular. Prin intermediul fiecărui caz se remarcă două laturi diferite ale personajului principal-cea profesională, un pic rigidă și cea umană, prin care detectivul ajunge să ți se cuibărească în suflet. Oamenii precum Harry Bosch nu sunt plăcuți de toată lumea. Pentru că nu se mulțumesc cu jumătăți de adevăr, pentru că nu se încred ușor în oameni și în vorbele lor, pentru că nu tolerează aroganța și tratează cu indiferentă pe aproape oricine, indiferent de statut sau de funcție. Asta îl face un inadaptat, o persoană non grata printre colegii de breaslă și nu numai.
Cazul care l-a provocat pe Bosch de această dată a fost cel pe care i l-a încredințat miliardarul Vance. Un om ajuns la capăt de drum, care a creat un imperiu și care are o moștenire impresionantă este măcinat de un singur regret enorm. În tinerețe s-a îndrăgostit, iar acea dragoste a rodit. Din diverse motive, iubirea celor doi nu a putut avea un viitor, iar Vance a mers mai departe. Abia ajungând aproape de finalul vieții decide să afle ce s-a întâmplat cu copilul lui, căci avea de lăsat o moștenire, dar nu avea un moștenitor. Bosch pleacă așadar pe fir înapoi, departe în trecut, și află povestea acelui copil și a celor care i-au urmat. O poveste tristă, cu o morală dureroasă. Bătrânul nu mai apucă însă să afle această poveste, iar în mormânt nu ia decât acel regret amar-ca nu și-a căutat copilul mai devreme. Vedeți voi, există o vreme potrivită pentru fiecare lucru, iar pentru unele dintre ele este dureros de târziu. Regretele ne îmbătrânesc, ne dor, le cărăm după noi ca pe niște pietre de moară. Adevărul este că la final doar asta luăm cu noi-ce am iubit, ce am pierdut, ce am regretat, ce n-am prețuit, ce am plâns la timp sau niciodată. Banii… banii au întotdeauna un preț mult prea mare pentru orice suflet.
Revenind la contextul inițial, adică la cazul oficial, Bosch reușește să îl deslușească și pe acesta exact la timp, reușind să evite parțial o nouă tragedie. Și la fel ca și cazul Vance, cazul Tăietorului plasei de țânțari scoate la lumină adevărul sinistru al zilelor noastre-monștrii se află printre nori, deghizați în oameni cumsecade sau îmbrăcați în uniforme care ar trebui să-ți inspire siguranță. Monștrii suntem chiar noi, oamenii, prin ceea ce ne facem unii altora de la începuturile lumii.
Chipul dur al despărțirii nu este un roman polițist clasic. Mi s-a părut că autorul a dorit să scoată în evidență mai mult umanul, oferindu-ne astfel mai multe lecții de viață. Deși sunt la prima întâlnire cu detectivul Harry Bosch, pot spune că Michael Connelly a conturat acest personaj într-un mod foarte interesant. Chiar și fără să-i știu povestea vieții personale și profesionale am reușit să-i intuiesc caracterul și să-l îndrăgesc. Semnificația titlului am înțeles-o abia spre final și mi s-a părut extraordinar de simbolică. Minunat redată.
Pasionații genului sigur îl vor aprecia. Recomand!
Mulțumiri editurii Rao pentru exemplarul oferit. Romanul poate fi găsit aici.
Post-ul Chipul dur al despărțirii, de Michael Connelly apare prima dată în Momente in viata.