„După un prolog care se petrece în anul 2006 şi în care se povesteşte dispariţia unui bebeluş din maternitatea unui spital, trecem în 2012, când o fetiţă este descoperită atârnând într-un copac dintr-o pădure, cu un ghiozdan în spate, îmbrăcată ca şi când ar fi fost o păpuşă şi având la gât un bilet de avion pe care scrie: „Călătoresc singură“.
Această întâmplare macabră reprezintă începutul unui caz tulburător, în
care apar şi alte fetiţe, găsite în aceleaşi împrejurări, fără ca poliţia să reuşească să înţeleagă ce se întâmplă. Cazul îi este încredinţat inspectorului Holger Munch şi echipei sale speciale de operaţiuni în care acesta o cooptează pe Mia Kruger, o fostă colegă de-a sa care a părăsit poliţia, retrăgându-se pe o insulă, după ce a tras asupra unui drogat, ucigându-l.”
Ok, acum că am aflat misterul pot respira normal şi îmi pot relaxa umerii. Pfff, nu cred că am mai stat vreodată atât de încordată citind o carte! Deci cam atât de bună e!
Am citit recenziile acestui roman, dar nimic nu a putut să mă pregătească pentru acţiunea lui. Copiii cred că sunt un subiect care sensibilizează pe oricine în general (mai puţin pe criminalii de copii, evident!), pe mine ca mamă însă subiectul romanului m-a zguduit puţin. Adică mi-a trezit un interes macabru ca să zic aşa, întrebându-mă ce gen de personaj ar putea crea cineva ca să fie în stare să omoare fetiţe nevinovate.
Nordicii au un stil aparte de a scrie, oarecum greoi şi enervant uneori (unele descrieri prea amănunţite şi poate irelevante, folosirea întregului nume al personajelor și repetarea exagerată a acestuia, personaje destul de reci, cu care te identifici destul de greu – concluziile mele de până acum), însă acest roman a fost totuşi mai uşor de citit decât altele pe care le-am parcurs eu scrise de alţi autori nordici. Atenţia îţi este captată chiar din prolog şi nu îţi este distrasă de nimic pe întreg parcursul romanului. Chiar şi personajele care aparent nu au nici o legătură cu povestea îşi găsesc locul lor, chiar dacă sunt doar o piesă mică în întreg puzzle-ul.
Călătoresc singură este un roman fascinant, greu de lăsat din mână odată ce eşti prins în mrejele lui. Spre final, citind din ce în ce mai repede ca să aflii deznodământul, îţi dai seama ca ai uitat şi să respiri. Încă nu m-am decis dacă sunt sau nu mulţumită de final. Asfel de poveşti oricum nu sunt gândite cu happy end. Şi totuşi, acesta nu se termină neapărat prost. Şi totuşi, eu am rămas cu senzaţia că mai trebuia aflat ceva…
Ca cititor ocazional de thrillere povestea asta m-a captivat destul de mult. Dacă aveţi curaj, vă provoc să o citiţi şi voi.
Post-ul Călătoresc singură, de Samuel Bjork apare prima dată în Momente in viata.