„La doar 16 ani, Noa a fost alungată de acasă după ce a rămas însărcinată cu un soldat nazist, după care a fost obligată să renunțe la propriul copil. Locuiește într-o mică gară și face curățenie ca să-și poată câștiga existența.
Într-o zi, ea descoperă un vagon de marfă în care erau zeci de bebeluși evrei în drum spre un lagăr de concentrare, și își aduce aminte de copilașul care i-a fost luat. În acel moment care îi va schimba viața, fură de acolo unul dintre copii și fuge prin viscol.Noa este salvată de un circ ambulant german, dar trebuie să învețe să evolueze la trapez ca să poată să se ascundă, ceea ce atrage resentimentele principalei trapeziste, Astrid.
La început rivale, cele două femei ajung să aibă o legătură foarte strânsă, dar fațada care le protejează este din ce în ce mai fragilă.Noa și Astrid trebuie să decidă dacă prietenia lor le este de ajuns ca să se salveze una pe alta, sau dacă nu cumva secretele pe care le ascund fiecare vor distruge tot ce au realizat.”
Această carte are ca temă două subiecte care sunt slăbiciunea mea – Al Doilea Război Mondial și circul. Primul oferă doar contextul istoric, pe fundalul căruia se petrece acțiunea și aduce în atenția publicului un episod mai puțin cunoscut – trenul bebelușilor evrei smulși din brațele părinților lor și duși către lagărul morții. Deși am citit numeroase cărți despre Holocaust în cei 3 sau 4 ani de când mă interesează subiectul, această filă a istoriei mi-a scăpat. Și este evident că este la fel de sinistră și plină de cruzime ca și celelalte. Numai gândul la acei părinți și la acele suflete nevinovate care nu au apucat să cunoască lumea m-a umplut de tristețe. Însăși autoarea a mărturisit în interviul de la finalul cărții că pentru a putea reda durerea acestui episod a trebuit să-și pună în acel vagon proprii copii.
În Povestea unui orfan, Pam Jenoff a salvat viața unui bebeluș prin intermediul personajului Noa, o tânără olandeză care este alungată de acasă de către părinți după ce rămâne însărcinată cu un soldat nazist. După ce naște, copilul îi este luat de către Reich, în cadrul programului Lebensborn, iar Noa ajunge să lucreze ca femeie de serviciu într-o gară. Într-o zi, descoperă un vagon de marfă nesupravegheat și nu mică îi este surpriza când descoperă ce este înăuntru. În frig, în condiții mizere, unul peste altul erau o mulțime de bebeluși. Unii erau morți, alții aproape morți, doar câțiva se mai agățau cu putere de viață. Înainte de a fi descoperită și sub impulsul suferinței provocată de pierderea propriului copil, Noa ia la întâmplare un bebeluș din vagon și fuge. Este ulterior salvată dintr-o pădure de fiul unui patron de circ, iar din acel moment viața lui Noa este într-o continuă schimbare.
Noa este antrenată la trapez de Astrid, vedeta principală a spectacolului și deși la început este primită cu reticență de aceasta, viețile lor ajung destul de repede să depindă una de alta și se salvează reciproc de nenumărate ori. Deși le despart ani buni ca și vârstă, Astrid este pentru Noa mama și sora pe care nu le-a avut niciodată, iar Noa devine pentru Astrid cea mai bună prietenă pe care o putea avea o fugară ca ea.
Lumea circului este frumos conturată, cu atenție la detalii. În spatele ei se află oameni extrem de diferiți, cu povești de viață triste, dar cu două lucruri în comun – talentul și munca. În spatele unui spectacol, orice spectacol, este multă muncă. Mai multă muncă decât talent. Viața oamenilor circului nu este nicidecum atât de strălucitoare precum pare de pe scaunul de spectator. Artiștii au o rutină riguroasă, iar viața lor personală este cumva suspendată între spectacole și turnee. Viața de nomad nu este ușoară sau comodă. În fața publicului, artistul dă tot ce e mai bun, dar în spatele scenei e un om oarecare, cu tristeți și drame de tot felul.
„Într-o altă viață nu ne-am fi cunoscut niciodată. Dar circul egalizează totul: indiferent de clasă, de rasă sau de proveniență, aici suntem toți la fel, judecați după talentul nostru.”
Pentru a construi lumea din cadrul circului Neuhoff autoarea s-a inspirat de asemenea din fapte adevărate. A existat în realitate un circ care adăpostea evrei în timpul războiului și de la el a pornit ideea creării personajului Astrid – o evreică trapezistă.
Mi-a plăcut mult cartea, deși mărturisesc că au fost unele întâmplări care mi s-au părut puțin forțate și precipitate, dar am trecut cu ușurință cu vederea aceste mici minusuri. Am trăit alături de personaje în acea lume a spectacolului, fiind sufletește alături de fiecare în parte, simțind parcă o parte din drama fiecăruia.
Povestea unui orfan este o carte despre prietenie și despre alegeri. O poveste despre oameni alungați din propriile vieți, despre a doua șansă și despre iubire. O poveste despre învingerea temerilor și curajul de a-ți găsi calea după ce ai fost doborât.
Cartea a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon.
Rating Goodreads: 4,5/5 
Iustina Dinulescu
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Fragmente:
„Teatrul este o artă bidimensională, nu ca pictura. Acolo, publicul te vede numai din față. Dar la circ publicul este de jur împrejurul nostru, ca în sculptură.”
„Numai unui prost nu-i este frică. Avem nevoie de frică pentru a fi tari.”
„Nu putem schimba ceea ce suntem. Mai devreme sau mai târziu trebuie să ne privim față în față.”
„Sunt atât de puține lucruri de care putem fi siguri zilele astea. Dar dacă găsim o mână pe care s-o ținem atunci când pășim pe aceste cărări, atunci până și vremurile cele mai dificile devin mai bune și satele cele mai străine devin căminul nostru.”