A devenit oarecum o tradiție pentru mine să scriu câteva rânduri în fiecare an, în ziua de 14 octombrie. Aceeași zi, ani diferiți, emoții diferite. Trec anii peste mine, peste noi. Și în fiecare zi a anului care înlocuiește o cifră eu mă simt altfel.
Astăzi, îmi simt sufletul ușor. Mă simt împăcată cu mine și cu oamenii din jur și am certitudinea că nisipul care a curs lin în clepsidra timpului de un an încoace nu s-a scurs în zadar. A avut sens. A fost trăit, plâns, râs și iubit. A fost un an plin, cu emoții de tot felul, iar azi, mă simt grozav.
Azi e ziua mea, clipa mea, zâmbetul meu, bucuria mea.
Azi mi-e dor, mi-e bine.
Azi iubesc, cred, zâmbesc.
Azi, 26.