Siguranță. Iată un lucru pe care noi credem că îl avem, dar pe care în realitate nu îl avem. Siguranța că ești iubit, protejat, că oamenii nu te vor lovi fizic sau sufletește, că ești la adăpost de trădări, intrigi și comploturi.
Atunci când te simți pierdut, atunci când simți că ți-a fost luată o bucată din tine fără să fii întrebat sau avertizat în vreun fel, îți dai seama, într-un mod ciudat, că sunt cuvinte cărora nu le-ai dat glas sau sentimente pe care le-ai închis într-o criptă, în suflet, sperând să fie uitate cu timpul.
Sunt momente, ca acestea, când nu te mai simți sigur de nimic, iar în aceste momente vezi într-o altă lumină tot ce ai lăsat pe seama lui “altădată”. Momente când cine a fost de vină cândva, într-o anumită situație, nu mai are nici o importantă, pentru că ai pierdut ceva ce nu a mai putut fi recuperat. Momente când realizezi că nu mai poți lua înapoi ce ai greșit și probabil că nici nu mai poți îndrepta nicicum ce s-a rupt.
Mi-e dor să mă simt în siguranță. Am uitat demult când m-am simțit ultima oară astfel.
Iustina Talea Dinulescu