” Elsie Porter este o fată obișnuită de douăzeci și ceva de ani, și totuși ceea ce i se întâmplă este departe de a fi ceva obișnuit.
Într-o zi ploioasă de 1 ianuarie, se duce să cumpere o pizza și acolo îl cunoaște pe fermecătorul Ben Ross. Chimia dintre ei e fulgerătoare. Ben nu poate aștepta nici măcar douăzeci și patru de ore ca să o sune și în câteva săptămâni cei doi sunt îndrăgostiți lulea. Iar în mai, Elsie și Ben pleacă în Las Vegas și se căsătoresc.
După doar nouă zile, Ben, aflat pe bicicletă, este lovit de un camion și moare. Elsie aude ambulanța din apartament, dar, până să coboare, Ben a fost deja dus la spital. Acolo, Elsie trebuie să o înfrunte pe Susan, soacra pe care nu o văzuse niciodată și care nu știe de existența ei.
Împletind povestea de dragoste a lui Elsie și Ben cu procesul de vindecare a lui Susan și Elsie, Uniți pe vecie ne amintește că există mai multe căi de a găsi fericirea.”
Știți, a fost o vreme când mă dădeam în vânt după poveștile/romanele de dragoste. Aproape că numai genul ăsta îl citeam. Apoi am început să diversific, ajungând să citesc din ce în ce mai puțin genul 100% romance. Am terminat de citit Uniți pe vecie și mi-am dat seama că mi-era dor de o asemenea poveste, mi-era dor de o carte care să mă facă să râd și să plâng, care să mă emoționeze din cale afară.
Inițial am fost puțin sceptică, recunosc. Nu prea cred eu în dragoste la prima vedere, DAR! în același timp sunt de părere că uneori nu-ți ajunge o viață ca să cunoști omul de lângă tine, că uneori dragostea sfidează toate regulile și toate convențiile, că uneori oamenii se găsesc în cele mai neașteptate locuri, că uneori sunt la locul și la momentul potrivit.
Elsie și Ben se îndrăgostesc foarte repede unul de celălalt. Relația lor este atât de firească, încât ajung să aibă o intimitate pe care mulți oameni nu o dobândesc nici după ani petrecuți împreună. Apoi se întâmplă tragicul accident, iar Elsie rămâne văduvă înainte de a avea măcar dovada că a fost mai întâi soție. Ben moare, iar Elsie se simte pierdută pentru totdeauna. Să pierzi omul pe care îl iubești este ceva de neînchipuit, iar atunci când se întâmplă ai senzația că nu o să-ți mai revii niciodată, că acel gol pe care îl simți nu va mai fi umplut de nimeni. Dar viața merge totuși înainte. Mereu. Cu timpul durerea se estompează, chiar dacă amintirea îți rămâne imprimată în suflet. Ea nu se șterge chiar dacă odată cu trecerea timpului înveți să umpli acel gol cu altceva.
Povestea merge pe două planuri-prezent și trecut. Prezentul în care Elsie îl pierde pe Ben, apoi învață să meargă mai departe fără el și trecutul în care Elsie și Ben s-au găsit unul pe altul și au pornit împreună pe același drum. Povestea se împletește frumos, iar alternarea acestor două planuri te aruncă de la agonie la extaz. Trăiești alături de Elsie fluturii în stomac și emoția iubirii și simți durerea ei în momentul pierderii. Râzi și plângi. Ești fericit pentru ei și revoltat pentru ce li se întâmplă. Eu am trăit intens această poveste. Mi-a intrat în suflet și vă spun sincer că încă nu mi-am revenit după ea. Cu această carte pe mine m-a câștigat pentru totdeauna Taylor JR. Poveștile ei te ating și te răscolesc. Nu sunt doar niște „romane de dragoste”, nu sunt siropoase, sunt realiste și credibile.
Uniți pe vecie nu este o poveste de dragoste și atât. Este o poveste despre cât de fragili suntem în fața morții, despre cât de greu este să mergem mai departe atunci când simțim că nu mai avem pentru ce să luptăm, despre cât de firavă este speranța de care ne agățăm atunci când ne simțim pierduți, despre familie, prietenie și viață. Nu știu dacă sunt eu ușor impresionabilă în perioada asta, dar m-a emoționat teribil povestea dulce-amăruie a lui Elsie și a lui Ben. Mi-a plăcut enorm. Recomand cu căldură.
Fragmente:
„În viață nu trebuie să te mulțumești cu mai puțin decât cu o dragoste care să dea sens existenței tale.”
„Dragostea e la fel pentru toți. Când o pierzi, e cea mai mare nenorocire care ți se poate întâmpla.”
„Oricât de puternic ai fi, oricât de inteligent sau dur, lumea tot va găsi o cale să te doboare. Și atunci când se va întâmpla asta, tot ce poți face este să reziști.”
Post-ul Uniți pe vecie, de Taylor Jenkis Reid apare prima dată în Momente in viata.