„Vara anului 1881 a fost cea mai bună a vieții lor. O vară animată de sărbători strălucitoare, libertate și prima dragoste. Totul se schimbă când Jeremy, Stephen, Leonard, Simon și Royston sunt chemați la arme. Pentru Grace, Ada, Becky și Cecily începe o perioadă de frământări și trăiri intense, în așteptarea fratelui, a prietenului, a iubitului. Întoarcerea de la război se va dovedi o trezire brutală la o realitate în care nimic nu mai este așa cum era înainte. O realitate a căutărilor febrile, deoarece Grace nu vrea să accepte faptul că Jeremy a fost ucis în acțiune și își propune să-l găsească dincolo de Nil, în deșertul din Sudan…”
Dacă aveți chef de o aventură exotică, de un roman despre dragoste și război, sau despre război și dragoste, despre nobila Anglie și periculoasa Africa, Dincolo de Nil este exact romanul pe care îl căutați. Are câte puțin din fiecare, suficient încât tu să ai parte de o poveste de neuitat. Trebuie să vă „avertizez” însă că prima jumătate a cărții a fost o provocare pentru răbdarea și curiozitatea mea. Acțiunea se desfășoară nu lent, ci foarte lent. Enervant de lent. Ai impresia că nu se întâmplă nimic important și că îți pierzi timpul citind cartea asta. Sunt multe pasaje aproape plictisitoare, statice, care par scrise doar ca să umple paginile. În sfârșit, mă bucur că am reușit însă să am răbdare și să citesc în continuare, căci în a doua jumătate a cărții se concentrează toată acțiunea și răsturnările de situație. Pe aceasta am citit-o pe nerăsuflate, atât de mult mi-a placut. Deși previzibilă, și asta pentru că autoarea păstrează aceeași rețetă de la Sub luna de șofran, este o poveste pe care ajungi să o trăiești intes, cu emoție. E inevitabil să nu te atașezi de personaje și să nu suferi sau să te bucuri alături de ele. Da, una peste alta este o poveste frumoasă, memorabilă.
În Dincolo de Nil apar numeroase tipologii de personaje, iar asta mi-a placut mult. Atât personajele feminine, cât și cele masculine sunt atent construite. Acum că stau să mă gândesc mai bine tocmai pe asta s-a concentrat autoarea în prima jumătate a poveștii, care mi s-a parut mie atât de lipsită de acțiune – pe construcția personajelor, a tipologiei lor, a legăturilor care există sau se formează între ele. Vara fericită pe care o trăiesc tinerii îndrăgostiți le va rămâne mult timp în amintire ca fiind cea mai frumoasă din viața lor, căci războiul care îi desparte schimbă totul, pentru totdeauna.
Spuneam la început că aceasta este o poveste despre dragoste și război și despre război și dragoste – pentru că uneori tema centrală devine războiul, apoi iubirea și tot așa. Înainte de războiul care le va schimba viețile, tinerii cunosc fiorul primei iubiri. Fetele rămân acasă cu dorul și cu teama, iar băieții pleacă la luptă cu speranță și cu iubire în suflete. Anii trec, iar băieții se întorc acasă bărbați sau nu se mai întorc deloc. Războiul nu rămâne însă în urmă, căci e prezent în sufletele celor care l-au trăit precum un membru amputat, pe care totuși au senzația că nu l-au pierdut cu adevărat.
Fiecare dintre ei se luptă cu proprii demoni și se pare că doar iubirea este singurul medicament atât pentru sufletele zdrobite, cât și pentru trupurile mutilate. Iubind și primind iubire oamenii se vindecă cu timpul. Chiar și atunci când cred că nu mai au nimic de pierdut, iubirea le arată o cale nouă, unde viața are sens și merită trăită indiferent de trecut și de durerea din el.
Grace nu poate accepta că Jeremy pur și simplu a dispărut acolo, în îndepărtata Africa, așa că după ce trec câțiva ani în care ea nu poate merge mai departe, decide să plece în cautarea lui, în Sudan – o țară extrem de periculoasă, mai ales pentru o femeie. Deși în introducerea cărții este vorba despre întoarcerea acasă a Adei Norbury, lucru care te face să crezi că ea va fi personajul principal, povestea aceasta este în mare parte a lui Grace. Grace, un personaj ușor de îndrăgit, un caracter puternic, o femeie puternică și curajoasă, care riscă totul pentru iubire.
Și totuși, povestea în sine e a fiecărui personaj în parte. Nu a lui Grace, nu a Adei, nici a lui Simon, Jeremy sau Stephen. E a lor, a tuturor, a iubirii dintre ei, a prieteniei lor. O poveste despre dragoste și război, viață și moarte, prietenie și trădare.
Dincolo de Nil te poartă prin splendidele grădini și conace englezești și la petrecerile lor extravagante, te poartă prin deșertul periculos, în mijlocul luptelor sângeroase, care măcelăresc trupuri și suflete și te poartă prin complexitatea sufletului uman, cu toate durerile și lipsurile lui.
Mi-a plăcut. Nu mai mult ca Sub luna de șofran, dar mi-a plăcut. Recomand!
Post-ul Dincolo de Nil, de Nicole C. Vosseler apare prima dată în Momente in viata.