„Pendulând între anii 40, 60 şi prezent, Păzitoarea tainei este, în primul rând, povestea a trei personaje din lumi complet diferite – Dorothy, Vivien şi Jimmy – care se întâlnesc în Londra din anii războiului, iar vieţile lor ajung să fie, în mod violent şi fatal, legate între ele. Un splendid roman despre fragilitatea visurilor de tinereţe şi puterea legăturilor de familie, despre prietenie şi trădare, despre dragoste adevărată şi obsesie bolnavă, despre destine zdrobite şi vieţi salvate miraculos.”
Nu demult v-am povestit cum m-am îndrăgostit pur şi simplu de stilul de a scrie a lui Kate Morton şi de genul poveştilor care prind viaţă datorită imaginaţiei şi documentării sale remarcabile. Am mai bifat un titlu care îi aparţine şi nu pot spune decât că sunt la fel de impresionată. Măiestria sa de a împleti trecutul şi secretele lui cu prezentul e de-a dreptul captivantă!
Ca şi în Grădina uitată, secretele de familie ies la suprafaţă schimbând totul. Dar asemănările se opresc aici. În Păzitoarea tainei Kate Morton a dat viaţă unor personaje și unor poveşti complet diferite, dar la fel de interesante.
Misterul te învăluie de la prima pagină şi te ţine captiv până la ultima. Trecerea de la un timp la altul te face din ce în ce mai curios, mai confuz, mai dornic să afli secretul. Pentru asta eu îi acord lui Kate Morton toate stelele posibile. Ştie să-şi ţină cititorul acolo, în poveste, îl face să fie părtaş, mai mult decât un simplu observator. Respect deosebit autoarei pentru acest lucru! Nu te plictiseşte cu descrieri prea lungi, absolut fiecare întâmplare are sens (chiar dacă îl descoperi mai târziu) şi locul ei în întregul tablou. Naraţiunea ei te trimite în locurile menţionate, îţi dă posibilitatea să miroşi, să simţi, să tragi cu ochiul, să vezi personajele ca şi cum ar fi în faţa ta. E ca o piesă de teatru, iar tu eşti în primul rând, în faţa scenei.
Păzitoarea tainei e o poveste extrem de complexă. Abordează mai multe idei şi le îmbină într-un mod excepţional. Ideea de secret a fost dintotdeauna şi va rămâne un subiect care îţi stârneşte curiozitatea. De la un secret se ţese o întreagă poveste, se schimbă destine, se pierd oamenii unii pe alţii.
Laurel reuşeşte să afle în cele din urmă secretul mamei sale, după ce merge pe fir înapoi urmărind cele mai mărunte indicii. Acest secret o bântuie pe Dorothy pe patul de moarte, deşi în ochii copiiilor săi a trăit o viaţă minunată. Însă numai Laurel şi fratele său, Gerry, află adevărul şocant despre cea care le-a fost mamă.
Nu ştiu câţi dintre voi s-au întrebat vreodată cine era mama înainte de a fi mamă. Cum era tânăra aceea plină de viaţă şi de visuri? Iată o întrebare cu care rămâi după ce închizi cartea asta.
Aşa cum spuneam, acest roman este unul complex. Este o poveste despre familie, despre secretele din trecut care îţi umbresc prezentul, despre iubire, despre obsesie, despre trădare, despre război şi modul în care acesta schimbă oamenii şi aspiraţiile lor, despre „a doua şansă”, despre pierdere – de sine şi a persoanelor dragi, despre puterea de a merge mai departe, despre sacrificiu şi despre curaj, despre idealuri.
Am zăbovit puţin cu cartea în mâna după ce am terminat-o, aşa cum mi se întâmplă adesea cu cărţile care mă ating ireversibil. Am fost bucuroasă că am aflat în sfârşit întreaga poveste şi tristă că trebuie să mă despart de aceste personaje atât de interesante. Cred că asta deosebeşte o carte de duzină de una de colecţie. Pentru mine aşa este. Citiţi şi o să vă convingeţi singuri!
O găsiţi aici.
Post-ul Păzitoarea tainei, de Kate Morton apare prima dată în Momente in viata.